Friday 21 October 2016

Livia Lucan - Arjoca

Livia, Lucan, Arjoca,
Este o sambata dimineata friguroasa, iar orasul sta cocosat sub apasarea norilor grei, de final de iarna. In pofida vremii urate de afara, decidem sa mergem totusi la atelierul la care ne-am inscris, mai ales ca puiului tocmai i-a trecut o raceala si tare ar mai vrea sa iesim putin din casa.

Friday 14 October 2016

 STOP VIOLENTEI...DESTUL E DESTUL!

STOP, VIOLENTEI,

Aveam vreo 14 ani si parinti deschisi la minte, dar si la usa casei. Pentru ca la noi usa de la intrare nu se inchidea cu adevarat niciodata. Toti vecinii sau prietenii, la bine si la greu, gaseau la noi alinare si refugiu. Intr-o noapte, pe la ora 22, ora tarzie pe vremea aceea, cand viata de noapte practic nu exista in Bucuresti, cel putin nu pentru oamenii de rand, auzim batai disperate in usa. 

Thursday 6 October 2016

(Mai) avem nevoie de educatie?

Mai, avem, nevoie, de educatie


“If your plan is for 1 year, plant rice. If your plan is for 10 years, plant trees. If your plan is for 100 years, educate children.” – Confucius
O dupa-amiaza noroasa, de inceput de toamna, la o ora de “maxima audienta”, adica pe la 17:30. Trebuia sa ajung repede, foarte repede, la ora de kinetoterapie cu baiatul meu de 5 ani. Nu voiam neaparat sa ies la plimbare la ora aceea, doar ca nu aveam incotro. Stateam in statia de autobuz, asteptand noi doi si inca vreo 30 de persoane un autobuz care nu mai venea. 

Tuesday 12 July 2016

Bucurie estivala - napolitane cu caramel si alune


Bucurie, estivala, napolitane, cu, caramel, si, alune,


E vara, iar caldura ne invaluie apasator in fiecare zi. Cineva poate crede ca este vremea doar pentru inghetata si fructe de sezon. Totusi, in serile placute si lungi de vara, merge si o prajiturica alaturi de o cafea cu lapte rece si cuburi de gheta, yammmy, mie asa imi place! Savurate in curte sau pe balcon, ne vor reincarca bateriile dupa o zi lunga si obositoare. In plus, ne vor aduce aminte si de gustul copilariei, de prajiturile bunicii, de micile pauze dulci de care ne bucuram impreuna cu prietenii de joaca.

Thursday 9 June 2016

Unconditional parenting


Diletantism sau meseria de parinte ca lifelong learning?

Se spune ca meseria de parinte este cea pentru care te pregatesti cel mai putin, dar care te solicita cel mai mult si care are, pe termen lung, cele mai mari implicatii asupra vietii noastre, asupra intregii familii. Toti ne dorim copii minunati, proiectandu-i peste ani intr-o lumina aproape ideala, dar uitand ca, pentru ca sa ajunga acei oameni minunati pe care ii vedem noi in viitor, copiii nostri au nevoie de implicarea noastra totala. Au nevoie de parinti care isi doresc sa invete sa fie mai buni in fiecare zi, care sa le arate respect, atentie si incredere, care sa-i asculte si sa le inteleaga nevoile, dorintele, aspiratiile, temerile, toate acele sentimente cuibarite in sufletele lor mari.

Adica de acei parinti care sa le ofere sprijin neconditionat si iubire in orice situatie. Au nevoie ca noi, parintii, sa ne adunam toate resursele, chiar si atunci cand spunem ca nu mai putem. Au nevoie sa ne pastram atitudinea de invatacei, pentru a putea uita toata educatia traditionala pe care am experimentat-o pe propria noastra piele (la propriu!) si pentru a invata noi abordari.

Au nevoie de curajul nostru de a infrunta toata societatea care ne poate condamna ca nu ne asumam rolul de parinte - dictator si de toata bunavointa noastra de a fi deschisi celor mai noi sfaturi privind parentingul.

Intre stilul mult blamat de "laissez-faire" (copilul face ce vrea, el trebuie sa exploreze) si stilul totalitar/dictatorial (parintele stie tot timpul ce este mai bine, nu comunica decat scurt si la obiect, nu-si cere scuze si nu da explicatii etc), parintii ar trebui sa gaseasca impreuna cu propriul copil (copii), cele mai bune cai de a rezolva problemele care apar mai tot timpul in relatia parinte - copil.

Si cum gestionam aceasta relatie in folosul ambelor parti?

Nu facem lucrurile impotriva copilului: adica nu-l batem, nu-i dam "time - out" decat daca simte el nevoia, nu-i retragem afectiunea atunci cand ne dezamageste sau nu-i oferim afectiune excesiva atunci cand ne bucura, nu-l pedepsim, dar nici nu-i oferim recompense sau laude permanente. In schimb facem lucrurile CU EL. Incercam sa ne gasim toate abilitatile de comunicare, toata rabdarea si mai ales, toata dragostea pe care i-o purtam pentru a gasi solutii IMPREUNA CU EL la toate provocarile pe care le-am putea intalni: de la pregatirile de dimineata pentru gradinita, pana la comportamente si situatii mai complexe.

Tot ce este mai important este sa fim mereu acolo pentru copil (copii). Sa nu simta nicio clipa ca dezertam din rolul de parinte drag, refugiindu-ne in cine stie ce ipostaza (nici nu vreau sa ma gandesc!). Iar visurile si aspiratiile noastre despre viitorul lui, sa le cladim impreuna, pentru ca el nu este proiectia noastra peste timp, copilul este o persoana unica, independenta, libera sa creasca, sa se transforme si sa viseze. Noi avem doar rolul de a ghida cu multa, multa...am spus multa? NU!!! Cu infinita dragoste, traseul lui in viata.

Acestea sunt doar cateva ganduri dupa conferinta „Parenting necondiţionat” sustinuta de ALFIE KOHN, sâmbătă, 21 mai 2016, la Muzeul Naţional de Artă al României, sala AUDITORIUM. ALFIE KOHN, psiholog, cercetator si autor al unor carti care au revolutionat ideile privind cresterea, formarea si educarea copiilor, a fost prezent pentru a treia oara in Romania. Dupa propria marturisire, in afara de spatiul nord - american, unde este invitat frecvent sa sustina conferinte, Romania este singura tara in care a fost invitat de trei ori. Ma intreb ce spune acest lucru despre noi, parintii romani? Intr-o maniera optimista, consider ca simtim nevoia de schimbare de paradigma in ceea ce priveste relatia parinte - copil si educarea copiilor, in general. Chiar daca suntem putini in raport cu totalitatea parintilor din Romania, poate ca este sansa noastra si a copiilor nostri sa facem noi primii pasi in acest univers nou, al parentingului neconditionat. Iar despre autor, ce pot sa va spun?! Este o incantare sa-l privesti si sa-l asculti. Ar fi putut fi oricand politician, dar si actor, pentru ca stapaneste perfect arta discursului si are nenumarate resurse de interpretare actoriceasca, mai ales in momentele in care evoca scene generice de familie, replici universale, momente pe care le-am trait noi toti, parinti si copii. Toate acestea sunt "asezonate" de o inteligenta sclipitoare, dar modesta si de un simt al umorului greu de egalat.

Multumim Totul despre mame, cei care au organizat cu multa daruire acest eveniment. A fost o dimineata minunata!


- ENGLISH VERSION -

They say that being a parent is the job for which you prepare the least, but that is the most demanding job ever, with major long term effects on our lives, and on the entire family. We all want wonderful children, projecting them over the years in an almost ideal light but forgetting that our children need our total involvement in order to become those wonderful people that we see in our future. They need parents who want to learn to be better every day, who show them respect, attention and trust, who listen to them and understand their needs, desires, aspirations fears, all those feelings nesting in their big souls.

Namely those parents who give them unconditional support and love in every situation. They need us, their parents, to gather all our resources and to carry on, even when we are sick and tired. They need us to keep an apprentice attitude so necessary to succeed forgetting all the traditional education that we experienced on our own skin (literally!) And to learn new approaches.

They need our courage to face the whole world blaming us for not adopting the role of parent - dictator and also all our goodwill to be open to the latest approaches on parenting.

Between the so much blamed "laissez-faire" style (the child does what she/he wants, she/he must explore) and the totalitarian/dictatorial style (the parent knows all the time what is best, she/he don’t communicate otherwise than shortly and to the point, with no apologize or any explanations etc) all the parents should find together with their child/children, the best way to resolve the various problems that occur all the time in parent - child relationship.

And how we manage this relationship for the benefit of both parties? We don’t do things against child: namely we do not beat him, not give him "time - out" unless he feels the need, not retreat our affection when she/he disappoints us or do not offer excessive affection when she/he pleases us, do not punish him, but also we do not offer rewards or praise her/him constantly.

Instead we do things WITH HER/HIM. We try to find inside us all the communication skills, all the patience and especially all the love the we bear in the heart to find together solutions to all the challenges that we may encounter: from the morning preparations for kindergarten to more complex behaviors and situations. All that is important is to always be there for the child (children). The child should not feel at any time that we run from the role of a dear parent into who knows what stance (not even want to think!). And regarding our dreams and aspirations regarding hers/his future, we have to build it together with her/him, because the child is NOT our projection over time, the child is a unique person, independent, free to grow, to transform and to dream. We only have the role to guide with much, much…did I say much? NO!!! With infinite love, their life path.

These are just a few thoughts after the conference "Unconditional Parenting" sustained by Alfie Kohn, Saturday, May 21, 2016, at the National Museum of Art of Romania, the Auditorium Hall. Alfie Kohn psychologist, researcher and author of books that have revolutionized the ideas on parenting, was present for the third time in Romania. After his own confession, except for North American space, where he is frequently invited to lecture, Romania is the only country where he has been invited three times. I wonder what this says about us, the Romanian parents? In an optimistic manner, I think we feel the need for a paradigm shift in terms of parent - child relationship and the education of children in general. Even if we are few comparing to all the parents from Romania, maybe it is our chance and the chance of our children to do the first steps in this new universe of "Unconditional Parenting". And about the author, what can I say?! It is a delight to watch and to listen. He could have been anytime a politician, and also an actor, because he masters perfectly the art of speech and he has many resources for acting, especially in the moments when he evokes generic family scenes, universal lines, moments experienced by all of us, parents and children. All these are "seasoned" by a brilliant but modest intelligence, and by a sense of humor difficult to match. We thank “Totul despre mame” (“All about mothers”), those who organized this event with great dedication. It was a wonderful morning!
 

Thursday 19 May 2016

Bringing out the best


Bringing, out, the, best,

Avem nevoie de competitie?

Aparent, da. Si sunt multe voci care ar aduce mii de argumente si exemple de viata in favoarea competitiei. Pana la urma, traim intr-o lume competitiva, in care ne batem ca nebunii, cu pretul unor eforturi fantastice pentru locurile fruntase sau chiar pentru primul loc.

Friday 13 May 2016


IA – costum, traditie si identitate culturala

IA,  costum, traditie, si, identitate, culturala,
Sanzienele imbraca planeta in IE 
 

"Asta este adevaratul brand romanesc, templul la purtator - costumul popular traditional, in care romanul stiut sa-si etaleze de-a lungul vremii valorile, in momentele-cheie ale existentei sale.

Monday 9 May 2016

La Pravalescu

La, Pravalescu,


Era intr-o sambata, in prima parte a zilei. Il lasasem pe junior la un atelier pentru copii si aveam vreo doua ore la dispozitie. E mult pentru o mamica obisnuita sa aiba totul programat in amanunt. Eram in zona Piata Romana cand mi-am adus aminte ca am vazut pe Facebook ca s-a deschis o pravalie noua, numita chiar "La Pravalescu". Mai nou, ortorexia sau obsesia

Wednesday 4 May 2016


The first lesson about God


The, first, lesson, about, God,
Copiii si credinta – prima lectie despre Dumnezeu

Cand si cum le vorbim copiilor despre credinta, despre religie si despre relatia cu divinitatea? Ce cuvinte alegem, mai ales atunci cand in aceasta discutie sunt implicate concepte greu de acceptat si

Friday 29 April 2016

Raw Pasca 


Raw, Pasca,

Un desert plin de semnificatii Pasca  
Pasca este unul dintre elementele principale ale mesei traditionale de Paste, alaturi de ouale rosii, friptura de miel si drob.

Wednesday 27 April 2016


 Preparing for Easter

Preparing, for, Easter,
 Saptamana Mare

A inceput Saptamana Mare, aceasta fiind ultima saptamana din Postul Pastelui, cel mai lung si mai aspru post din an. Numita si Saptamana Patimilor, aceasta saptamana este menita sa-i pregateasca pe credinciosi pentru Marea Sarbatoare a Invierii Domnului. Pentru crestini, aceasta este una dintre perioadele de

Thursday 21 April 2016



Children and nature – part two


Children, and, nature,

Copiii si natura – partea a doua
Melci, rame si flori in pericol? Nu-i panica, man! Vine echipa de salvare!
Ieri a plouat! A plouat de parca s-a spart cerul si toata apa aia multa a navalit pe pamant! Curgeau pe strazi paraiase de apa destul de adanci cat sa treaca de glezne, iar udatul picioarelor era garantat,

Tuesday 19 April 2016


 Growing old beautifully



Growing, old, beautifully,
Cand spunem ca ne dorim sa imbatranim frumos, sa ne indreptam spre a doua parte a vietii noastre cu gratie, ne gandim mai degraba la a ne proteja sanatatea, la a ne pastra silueta, la mobilitate, la reducerea ridurilor si la multe alte lucruri care au legatura cu frumusetea exterioara. Dar neglijam prea mult, nedrept de mult, faptul ca adevarata frumusete si gratie la orice varsta vin din echilibrul interior, din mobilitatea mintii si din experientele de viata. La ce ne-ar folosi experienta si invatarea acumulate pe tot parcursul unei vieti, daca nu pentru a oferi celor din jur imaginea unei persoane intelepte, echilibrate, care are multe de transmis, care ne poate invata pe toti ca suferinta si bucuriile deopotriva se pot transforma in poezie?

Avem norocul sa intalnim in viata oameni diversi, cu preocupari de toate felurile. Dar numai cei cu adevarat speciali ies din rand si ne raman mereu in inima si in minte, ca modele. Acei oameni extraordinari, care au luat obstacolele vietii in piept doar pentru a spori frumusetea lumii prin gandurile lor. Acele ganduri care fac diferenta si care ne invata. Ne invata sa traim cu maxima intensitate si sa invatam cum sa intoarcem fiecare experienta de viata in favoarea noastra. Adica sa intelegem lectia fiecarei zile, pentru a trai mai frumos.

O vorba romaneasca spune ca “Omul cat traieste invata”. Iar cei care au ceva de spus, ajung pana la urma sa transmita preaplinul din sufletele lor. La varsta la care alte persoane se gandesc la retragere pe toate fronturile, pentru ca lupta cu sine si cu altii i-a obosit, poeta Constanta Popescu ne invata, cu prospetime si curaj, ca putem fi prinsi in “Capcana cuvintelor”, ca lacrimile pot fi rescrise (“Lacrimi rescrise”) sau ca uneori ne facem “Vinovati de nemurire”. Pana nu demult, ea nu a fost poeta decat in suflet. Iar cand sufletul ei s-a linistit, a decis ca trebuie sa imparta cu noi aceasta bucurie. Bucuria de a trai cu intensitate si cu sens, la orice varsta.
Pe doamna Constanta Popescu o puteti regasi pe Facebook.
Fotografiile sunt publicate cu acordul autoarei. 

 
                                             - ENGLISH VERSION -
 Growing, old, beautifully,
 
When we say that we want to age beautifully, to head towards the second part of our life with grace, we think rather to protect our health, to keep our figure, our mobility, to reduce wrinkles and many other things related to outer beauty. But we neglect too much and wrongly, the fact that the true beauty and grace at any age come from the inner balance, from the mobility of mind and from life experiences. What we would use the experience and learning gained throughout a lifetime, if not to provide the people around us the image of a wise and balanced person that has many things to transmit, and which can teach us all that both suffering and joys can turn into poetry?

We are fortunate in life to meet various people with interests of all kinds. But only those really special are coming out of the line and they always remain in our heart and mind, as models. Those extraordinary people who confront the obstacles of life only to enhance the beauty of the world through their thoughts. Those thoughts that make the difference and that teach us. Teach us to live with maximum intensity and learn how to turn every experience of life in our favor. Meaning to understand the everyday lesson, in order to live a better life. They say that “The more I live, the more I learn”. And those who have something to say, arrive eventually to convey the overflow of their hearts.

At the age when others are thinking about retirement on every front, exhausted to fight with herself and the others, the poetess Constanta Popescu teaches us with freshness and courage, that we can be caught in the "Trap of words", that tears can be rewritten ("Tears rewritten") or that we can be sometimes "Guilty of immortality". Until recently, she was a poetess only in her soul. And when her soul became peaceful, she decided to share with us this joy. The joy of living with intensity and purpose, at any age.


You can find Mrs. Constanta Popescu on Facebook. 
The photos are published with the author's permission.

Friday 15 April 2016


Zaha Hadid - the woman and the architect



Zaha, Hadid, the woman, and, the architect,

Zaha Hadid, arhitecta britanica de origine irakiana, prima femeie laureata a premiului Pritzker - considerat drept Nobelul pentru arhitectura, a murit in martie 2016.
A plecat pe drumul pe care pleaca toate mintile si sufletele indraznete si geniale, asa cum a venit, "cu mainile goale", dar lasand in urma ei marca unei personalitati unice.
Nascuta la Bagdad in 1950, intr-un Irak deschis, mult mai pasnic si foarte diferit de cel cunoscut in zilele noastre, ea a fost incurajata de parinti spre scoala si cariera. Astfel, Zaha Hadid a studiat matematica la Universitatea Americana din Beirut, formandu-se apoi la Architectural Association School of Architecture din Londra, unde a devenit ulterior profesoara. Dupa absolvire, a avut sansa, gratie talentului ei deosebit, sa lucreze cu Rem Koolhaas si Elia Zenghelis, la Office for Metropolitan Architecture, unde a devenit partener in 1977.
In alegerile de viata si in construirea unei cariere, a fost permanent incurajata de parintii sai, intelectuali, implicati puternic in viata economica si sociala a tarii si dornici sa o vada pe tanara Zaha atingandu-si potentialul si visurile. Iar visurile acestei femei cutezatoare si vizionare au devenit realitate. Incepand cu 1979, a conceput peste 950 de proiecte, multe dintre acestea realizate in 44 de tari. Puterea ei extraordinara de munca si darzenia, dar si dorinta de a crea ceva nou, ceva ce parea dificil sau chiar imposibil de construit, au condus-o pe culmile glorie. Plina de avant si stiind ca are ceva de demonstrat, in 1980 isi deschide propria afacere la Londra, afacere care s-a dezvoltat, fiind prospera si in prezent, consolidandu-si in timp statutul de referinta in arhitectura contemporana si de perspectiva.
Zaha Hadid nu a fost casatorita niciodata si nu a avut copii. A fost considerata o fire dificila, dar cei care au iubit-o si au admirat-o, au vazut dincolo de orice aparenta, persoana extraordinara care era ea! Imbracata preponderent in negru, purtand ruj rosu, parca pentru a-i accentua si mai mult ochii imensi, admirata pentru stilul vestimentar elegant si stilat, considerata o diva (ceea ce nu-i placea deloc - “Will they call me diva if I was a man?”), Zaha Hadid impresiona si ca persoana, si ca arhitecta.
Fiind supranumita si "star-hitecta", ea a fost, de-a lungul vietii, arhitecta profesionista de talie internationala si deschizatoare de drumuri, femeie de afaceri, profesoara la universitati de prestigiu din intreaga lume, trendsetter in viata si in arhitectura. A fost cea care a revolutionat un domeniu, chiar daca unele dintre creatiile ei nu au fost construite, fiind considerate prea costisitoare sau prea vizionare: Peak Club din Hong Kong (1983) si Cardiff Bay Opera House din Wales (1994). A primit numeroase premii si distinctii (unele dintre acestea fiind oferite in premiera unei femei), a fost membra in consiliul editorial al Encyclopaedia Britannica si a fost inclusa de catre Forbes, in 2008, pe lista celor mai puternice 100 de femei din lume. In 2010, a fost nominalizata de catre publicatia Time ca "influential thinker", iar in 2014, Heydar Aliyev Cultural Centre, proiectat de ea, a castigat premiul oferit de Design Museum - Design of the Year Award, Zaha Hadid devenind astfel prima femeie care a castigat vreo data aceasta distinctie.
Datorita luptei permanente pe care a purtat-o pentru a-si impune viziunea arhitecturala specifica mai degraba oraselor viitorului, ea a avut parte de recunoastere si apreciere la nivel international. Dar si-a dedicat viata exclusiv acestei lupte si acestei afirmari. A fost o femeie care, poate, nascuta in alta familie, in Irakul de azi, s-ar fi pierdut undeva, intr-un colt de lume. Sau poate nici nu s-ar fi nascut. Sau poate nu ar fi avut sansa de a supravietui razboiului, pentru a creste si pentru a deveni reper in istoria arhitecturii. Si da, nu pot sa nu ma intreb: cate Zaha Hadid pierdute, uitate si nestiute nu exista in lume? Da, ea s-a nascut in cel mai favorabil context posibil si a avut sansa, pe langa talentul zdrobitor, sa aiba si un caracter pe masura! Oricum, reusita ei intr-un domeniu preponderent masculin a clatinat metalitati si a schimbat tipare. Din ce in ce mai multe femei abordeaza cu succes si se fac cunoscute in acest domeniu redutabil: Suman Sorg, Anne Fougeron, Katherine McGraw Berry sunt nume importante in ceea ce inseamna arhitectura ridicata la rang de arta.
In 2004, la primirea premiului Pritzker, Zaha Hadid spunea: “I think that it seems you can really break the glass roof!” ("Se pare ca tavanul de sticla chiar poate fi spart!"). Iar in ceea ce priveste numeroasele obstacole pe care le-a avut de infruntat pentru a-si impune viziunea si creatiile, ea afirma ca:“I don’t know if people behave to me in that way because I am eccentric, stranger, funny or because I am a woman…” ("Nu stiu daca oamenii se poarta astfel cu mine pentru ca sunt excentrica, ciudata, amuzanta sau pentru ca sunt femeie.")
Si aceste vorbe, venind din partea unei profesioniste aparent rasfatate de soarta ne cam pun pe ganduri...
Acum, am placerea sa va las in continuare sa va bucurati ochii si sufletul admirand cele mai frumoase dintre creatiile Zaha Hadid. Cu o rugaminte: de a nu uita ca, daca ne bucuram acum de facilitatile oferite de calculatoare ultraperformante, acest lucru se datoreaza (si) unei femei, considerata a fi cea care a scris primul program de calculator din lume: Ada Lovelace.
Enjoy!

                             - ENGLISH VERSION -



Zaha, Hadid,  the woman, and, the architect,

Zaha Hadid, the British architect of Iraqi origin, the first woman ever laureate of the Pritzker prize - considered the Nobel for architecture, died in March 2016.
She left on the road that goes all bold and brilliant minds and souls as she came, "empty-handed", but leaving behind the marks of an unique personality.
Born in Baghdad in 1950, in an open Iraq, much more peaceful and very different from the one known today, she was encouraged by parents for school and career.
Thus, Zaha Hadid studied first mathematics at the American University of Beirut, and later on, the architecture at the Architectural Association School of Architecture in London, where she became a teacher.
After graduating she worked with Rem Koolhaas and Elia Zenghelis at the Office for Metropolitan Architecture, becoming a partner in 1977.
In life choices and building a career, she has been always encouraged by his parents, intellectuals, strongly involved in the social life of the country and eager to see young Zaha reaching its potential and dreams. And the dreams of this woman audacious and visionary have become reality. Since 1979, she has designed more than 950 projects, many of them carried out in 44 countries. Her tremendous work capacity and her resolution, but also the desire to create something new, something that seemed difficult or impossible to be built, soar her to the heights of fame in the architecture.Full of impetuosity and knowing that she has something to prove, in 1980 she opened her own business in London, business that has developed, and currently being prosperous, while reinforcing its status of reference in the contemporary and perspective architecture. 
Zaha Hadid was not never married and had no children. She was considered a difficult character, but those who loved and admired her, have seen beyond those appearances, the extraordinary person that she was! Dressed mostly in black, wearing red lipstick as to emphasize even more her huge eyes, she was admired for hers elegant and stylish fashion  style, considered a diva (which she did not like at all - “Will they call me diva if I was a man?”), Zaha Hadid was impressive both as a person and as an architect. Being known as the "star-architect," she was throughout her life, a professional, a world-class architect and a pioneer, a businesswoman, a teacher at prestigious universities worldwide, and a trendsetter in life and architecture. She was the one who revolutionized a domain, even if some of her designs were not built, being considered too costly or too visionary: The Peak Club in Hong Kong (1983) and the Cardiff Bay Opera House in Wales (1994). She received numerous prized and awards in architecture (some of those never offered to a woman before), she was also on the editorial board of the Encyclopaedia Britannica, in 2008, she ranked 69th on the Forbes list of "The World's 100 Most Powerful Women". In 2010, she was named by Time as an influential thinker in the 2010 TIME 100 issue, and in 2014, the Heydar Aliyev Cultural Centre, designed by her, won the Design Museum Design of the Year Award, making her the first woman to win the top prize in that competition.
Because this permanent struggle that she has taken to impose her architectural vision, rather specific to future cities, she won the international recognition and appreciation. But she has dedicated her life exclusively to this fight and this statement. She was a woman who maybe born in another family, in the contemporary Iraq, would be lost somewhere in the world. Or maybe she would never been born. Or maybe she would never had the chance to survive the war, to grow and to become a benchmark in the history of architecture. And yes, I can not help but wonder: how many Zaha Hadid are lost, forgotten and unknown somewhere in the world? Yes, she was born in the most favorable context possible and she had the chance, besides a smashing talent, to have a powerful character! However, her success in a predominantly male domain shook mentalities and changed patterns. Increasingly more women successfully address and become known in this redoubtable domain: Suman Sorg, Anne Fougeron, Katherine McGraw Berry are important names in what means architecture elevated to the art.
In 2004, when receivingmPritzker Architecture Prize, Zaha Hadid e stated that: “I think that it seems you can really break the glass roof!” And regarding the many obstacles that she had to face in order to impose her vision and creations, she stated that:“I don’t know if people behave to me in that way because I am eccentric, stranger, funny or because I am a woman…”
And those words, coming from a apparently spoiled professional, make all of us to think again...
Zaha, Hadid,  the woman, and, the architect,
 Now, I am pleased to let you enjoy your eyes and soul admiring the most beautiful creations of Zaha Hadid. But I kindly ask you that: do not forget that if we now enjoy the facilities offered by high performance computers, this is due (also) to a woman, regarded as being the one who wrote the first computer program in the world: Ada Lovelace.
Enjoy!

Friday 8 April 2016



Spaghetti with ground beef and sauce (Bolognese)


Spaghetti ,with, ground, beef, and sauce  Bolognese,
Un inceput de week-end ca o seara in Italia. Vacanta e departe, dar putem sa ne bucuram de aromele Italiei la noi acasa! Va propunem o reteta italiana:

Wednesday 6 April 2016

Tradition and respect for sport

Tradition, and, respect, for, sport,

Facem ce facem si vorbim iar despre greci si Grecia, pentru ca azi, 6 aprilie, Google marcheaza implinirea a 120 de ani de la debutul Jocurilor Olimpice moderne de vara, dupa o perioada de 1500 de ani de intrerupere. Astfel, in perioada 6 -15 aprilie 1896, a avut loc la Atena (Grecia) prima editie moderna a Jocurilor Olimpice, dupa ce acestea au fost interzise in anul 393, de catre imparatul roman Teodosiu. In Antichitate, Jocurile Olimpice au avut loc incepand din anul în 776 i.Hr. in Olympia (Grecia) si s-au desfasurat pana in anul 393.

Friday 1 April 2016



Love like a battle from Star Wars

Love, like, a battle, from, Star, Wars,
Love is in the air! Pai, cam da! A venit caldura si miroaseee…a flori si a verdeata proaspata! Ce ne mai indeamna vremea asta la plimbare si visare! Am promis ca vom reveni cu povestile de dragoste ale copilariei si exact asta facem.

Tuesday 29 March 2016



Enjoy life, love dogs and cherish true, unconditionally friendship!

 Cu multi ani in urma, pe cand eram si eu mai tinerica, am devenit fericita posesoare a unei alte cateluse minunate, pe numele ei Nasture. A gasit-o mama pe strada sau mai exact ea a gasit-o pe mama. Era un puiut de caine, rasa “canis maidanis”, alb cu pete negre, insa ceea ce era haios la ea era pata neagra pe care o avea fix pe crestetul capului, era insemnata, ce mai! Datorita acelei pete mici negre, i-am pus si numele – Nasture. Dar sa incepem cu inceputul.
Era o zi calduroasa de iunie, cand

Friday 25 March 2016



Holiday, sun and good people

Holiday, sun, and, good, people,
Frog Greece, with love!
Bunica mea era dobrogeanca de mai multe generatii, iar in povestile despre radacinile familiei se regasea iubirea dintre unul de-ai nostri care, fiind comerciant si calator pe mare, s-a indragostit nebuneste de frumoasa fata a unui armator grec din Pireu. Doar ca tatal fetei nici nu se gandea sa-si dea unica fiica dupa un strain venit de te miri unde.

Tuesday 22 March 2016


Pasi de urmat pentru organizarea unui eveniment

Pasi, de urmat, pentru, organizarea, unui, eveniment,

Pasi de urmat pentru organizarea unui eveniment

Nu va speriati de titlul in engleza, nu urmeza sa citam din cine stie ce “guru” al organizatorilor de evenimente! Si asta pentru ca nu e nevoie “decat” de cativa ani (buni) de experienta pentru a duce la bun sfarsit un eveniment – de familie sau de alt fel, avand la dispozitie “cantitati” limitate sau foarte limitate din doua “ingrediente” esentiale: timpul si banii! Si pentru ca experienta si diversitatea evenimentelor (nunti, petreceri de copii, botezuri, evenimente corporatiste, conferinte etc.) deja organizate nu ne lipsesc, ne-ar face placere sa va oferim cateva sugestii, pentru eventualitatea in care veti avea vreodata nevoie. In continuare vom vorbi despre organizarea unei nunti/cununie civila si/sau botez.

Friday 18 March 2016




Dragostea mereu prezenta


“Love  is in the air” - Nu cred ca e cineva care sa nu fi auzit macar o data aceasta celebra expresie foarte cunoscuta si cantata, prezenta in filme si seriale TV, pe cadourile de Valentine’s Day sau pe tricouri. In special primavara, cand toata natura se trezeste, cand miroase a flori si se aude cantec de pasari, toti ne gandim zambind: “

Tuesday 15 March 2016



Capriciile primaverii, racelile si remediile lor

Capriciile, primaverii, racelile, si, remediile, lor


Vine, vine primavara…nu doar cu flori, albine si zile mai lungi. Uneori, parca o concureaza pe sora ei, toamna, si devine excesiv de generoasa in a ne face diverse cadouri: de la raceli banale la alergii enervante.
Cel mai des intalnite in acest anotimp sunt rinitele si durerile in gat. Si e normal sa fie asa, cand ai 200 C intr-o zi si aproape ca umbli in tricou, iar in ziua urmatoare iti scoti geaca

Saturday 12 March 2016


De ce ar trebui sa mancam peste mai des si cum sa-l preparam?


somonul, si pastravul, sanatos
“Nicio masa fara peste!” suna un slogan din vremea copilariei noastre. Nu ca pe atunci ar fi fost o mare gama de peste din care sa alegi, dar erau binevenite si cele cateva feluri de peste oceanic, congelat, prezent in mai toate magazinele. Acolo il gaseam, acolo il lasam! Cred ca unii dintre acei pesti si-au facut veacul la propriu prin unele magazine! Oricum, cred ca de pe atunci, unii dintre noi au o retinere cand aud de macrou, spre exemplu. Ca miroase, ca e gras! Da, miroase, are un miros specific de peste de apa sarata! Si da, este gras! De aceea este si atat de bun pentru sanatate! El impreuna cu toti fratii lui buni: ton, somon, sardine si alti prieteni, vecini si verisori! :)

Thursday 10 March 2016


Crazy Seasons

Crazy, Seasons
“Où sont les neiges d’antan?” se intreba Francois Villon, poetul pierdut fara urma. Si pe buna dreptate, traim de multe ori sentimentul ca ceea ce a fost in trecut, reprezinta un fel de timp mitic, in care totul era asa cum ar fi trebuit sa fie. Pentru ca memoria noastra de oameni combinata cu instinctul de conservare ne ajuta sa ne amintim mai degraba lucrurile frumoase, placute. Timpul netezeste asperitatile, iar zilele senine revin in minte si in suflet mai des decat zilele innorate. Sau cel putin asa ar trebui sa fie. Traim vremuri in care totul se

Tuesday 8 March 2016

International Woman's Day or Mother's Day?


International, Woman's, Day, or, Mother's, Day,



Sarbatorirea femeii intr-o zi special dedicata nu este o idee noua; se pare ca inca din antichitatea greceasca, primavara era serbata zeita Rhea, mama tuturor zeilor. Mergand pe firul istoriei, regasim in Anglia sec. al XIX-lea, o zi a mamelor – Duminica Mamei, celebrata in a patra duminica de la inceperea Postului Pastelui.

Friday 4 March 2016

Mama natura - spiritualitate, echilibru si bucurie

Mama natura, spiritualitate, echilibru si bucurie



“Offfffff!!!!!!!!!!! Nu mai vine odata vara asta! Mami, abia astept sa vina vara!” imi spune azi-dimineata puiul meu, in timp ce se pregatea pentru gradinita.
“Da, puiule, vine si vara, dar deocamdata abia a venit primavara, de cateva zile!”
“Mami, cat mai este pana vine vara?”
“Pai, mai sunt trei luni, cum spuneam, abia a inceput primavara!”
“Mami, eu vreau sa vina vara mai repede! Eu nu mai am rabdare, nu mai poooooot! Vreau sa merg mai repede la matusa, mie imi de dor de gaini, de rosii, de flori!”

Tuesday 1 March 2016



Templele lui Ramses al-II-lea si ale lui Nefertari, sotia sa


Templele lui Ramses al-II-lea, si ale lui Nefertari, sotia sa

Egipt, tara pe care am visat de mult sa o vizitez, deoarece sunt atrasa de cultura si istoria ei. Odata ajunsa acolo, pentru o vacanta de 10 zile, am hotarat impreuna cu prietena mea sa vizitam, pe langa templele si alte puncte turistice din Egipt, prevazute in circuitul turistic, si Templele de la Abu Simbel. Insa, dorinta noastra de a vedea aceste locuri era insa atat mare, incat nu conta absolut deloc faptul ca vom plati in plus pentru aceasta vizita mult asteptata. Stiam ca Templele de la Abu Simbel au fost mutate bucata cu bucata din locul unde au fost construite initial, pe un deal artificial, deoarece integritatea acestora ar fi fost amenintata de cresterea nivelului apelor Nilului, in urma constructiei barajului de la Assuan, in anii '60. 

Thursday 25 February 2016

O aventura plina de adrenalina si senzatii tari




aventura, adrenalina, senzatii tari
Odata ajunsi in vacanta mult visata, dupa ce am vizionat & testat camera, piscina, mancarea si ne-am clarificat cum e cu ofertele de shopping si entertainment, incepem sa selectam cu grija atractiile si distractiile care ne vor incanta zilele de vacanta si pe care vom avea grija sa le transpunem in poze inspirate, care vor face deliciul prietenilor de pe FB! Mai ales al celor care sunt inca la birou, chinuind vreun raport amarat, pe o vreme la 40 0C, la umbra. Spre deosebire de copilaria noastra fericita, petrecuta in vremurile comunismului de aur, cand oferta era limitata la rummy, table, ping-pong, hidrobicicleta sau bicicleta dubla (daca prindeai), posibilitatile de distractie din vacantele contemporane sunt diverse si nenumarate, cu nume sofisticate, menite uneori sa te incurce, nu sa te ajute in alegerile pe care le ai de facut. 

Monday 22 February 2016



 Cand bunatatea oamenilor si bunele intentii nu au legatura (doar) cu prietenia

 
bunatatea oamenilor, prietenie, intentii bune

 
Am aflat de curand ca exista Random Acts of Kindness Day sau in traducerea romaneasca, Ziua Bunatatii Spontane. O sarbatoare neobisnuita si relativ noua, fiind  sarbatorita incepand cu anul 2005, pe data de 17 februarie, in SUA, si pe data de 1 septembrie, in Noua Zeelanda. La originile sarbatorii se pare ca se afla Josh de Jong, un neozeelandez care, trezindu-se intr-o zi in trafic, inconjurat de soferi nervosi, a considerat ca ar fi extraordinar sa existe o zi in an in care sa ne propunem sa facem fapte bune fara sa asteptam ceva in schimb.

Friday 19 February 2016

O reteta rapida de prajitura de casa delicioasa




retete culinare rapide, retete de prajituri de casa, prajitura deliciu,INGREDIENTE
- 100 gr. fulgi de grau/orez expandat simpli sau cu caramel
- 2 pliculete a cate 4 buc crackers (integrali, graham - la alegere) - maruntiti in blender
- Scortisoara – dupa preferinta
- 50 gr. de unt
- Bobite de ciocolata (1 punga) sau ciocolata crema (un pahar mic)

- 300 gr. marshmallows (bezele americane)
 

MOD DE PREPARARE:
Intr-un vas, se pun fulgii de grau/orez si toata cantitatea de crackers maruntiti. Separat, in alt vas, se pun 150 gr de marshmallow, untul si scortisoara (cat doriti), dupa care se introduc in cuptorul cu microunde, timp de aproximativ 2 minute

Wednesday 17 February 2016

Efort fizic intens si o portie buna de umor involuntar la sala de gym!



efort fizic intens, umor involuntar, sala de gym




Sunt fidela de cand ma stiu salii de gimnastica medicala sau de kinetoterapie, in termeni mai stiintifici. Un diagnostic pus din cea mai frageda copilarie m-a cam obligat sa fiu asa, iar in perioadele cand nu am fost, m-au durut si firele de par din cap :)!

Tuesday 9 February 2016

Will Smith (Dr.Bennet Omalu) infrunta un gigant in Concussion (movie)


David si Goliat – simbolul luptei celui slab impotriva celui puternic, a fortelor aparent inegale inclestate intr-o confruntare decisiva, cu miza uriasa, a victoriei imposibile si improbabile. In final, lupta dintre bine si rau, dintre cel slab si cel puternic, dintre adevar si minciuna.Concussion movie, infruntare, Dr. Bennet Omalu, Will Smith, gigant
Deschidem dimineata televizorul sau radioul si ascultam stiri, in timp ce ne bem cafeaua si ne pregatim pentru o noua zi, ne uitam pe telefon la stiri, in masina sau in metrou, in drum spre serviciu, unii dintre noi, mai deschid si cate un ziar clasic, de hartie.
Peste tot, aceleasi stiri, aceleasi vesti…parca in fiecare zi constientizam mai mult ca lumea toata parca a luat-o razna, ca timpul nu mai are niciun fel de rabdare cu nimeni, ca lucruri rele se intampla tot timpul, peste tot. Nu e numai o parere, realitatea e ca plecam in fiecare zi la drum cu inima stransa si cu un nod: razboaie, din ce in ce mai multe, incalzirea globala, care acum nu mai e perceputa nicaieri ca fiind o fantezie stiintifica, oameni care mor de foame sau de sete la propriu, epidemii devastatoare despre care acum auzim prima data, oameni disperati, oameni speriati…uneori, pare ca nu mai avem niciun viitor. Unii dintre noi aleg sa nu se mai uite in directia aceea, sa ignore, sa traiasca ca si cum nimic din toate acestea nu ar exista. Altii poarta in suflet si in minte aceste poveri, permanent sau din cand in cand, cu sufletul greu, stiind ca ACEASTA este lumea in care vor trai copiii nostri. Si in care va trebui sa se descurce fiecare cum poate, sa se adapteze, sa supravietuiasca.

Monday 1 February 2016





Asa, de inceput…de ce “Mickey & Mary-Lou”? Cine suntem noi?

De ce un blog si doua nume? Oare oamenii pot veni la pachet ca samponul cu balsam? Uneori, da!
Pentru ca viata ne surprinde cu combinatii indraznete, pentru ca uneori contrariile chiar se atrag, pentru ca facem echipa temeinica pe termen lung cu acele persoane care ne completeaza, nu neaparat cu cele care ne sunt asemanatoare.

Mickey&Mary-Lou

Mickey&Mary-Lou

Translate

Follow us

Subscribe

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

Blog's stats

Mickey&Mary-Lou. Powered by Blogger.