De ce “Mickey & Mary-Lou”?

Asa, de inceput…de ce “Mickey & Mary-Lou”? Cine suntem noi?

De ce un blog si doua nume? Oare oamenii pot veni la pachet ca samponul cu balsam? Uneori, da!
Pentru ca viata ne surprinde cu combinatii indraznete, pentru ca uneori contrariile chiar se atrag, pentru ca facem echipa temeinica pe termen lung cu acele persoane care ne completeaza, nu neaparat cu cele care ne sunt asemanatoare.

Da, pentru ca venim “la pachet”, pentru ca prietenii si colegii ne percep ca pe un tot, pentru ca suntem foarte diferite, dar facem o treaba minunata impreuna de 10 ani. Ani extraordinari, in care am lucrat in acelasi birou, in care ne-am cunoscut efectiv la bine si la greu, in care am invatat lucruri impreuna, in care a trebuit sa ne adaptam, sa intelegem si sa acceptam lucruri noi, sa crestem impreuna, mereu sprijinindu-ne una pe cealalta. Si functioneaza foarte bine, desi de cele mai multe ori dam impresia ca ne certam in permanenta. Si da, uneori chiar o facem, dar niciodata cu adevarat. Intotdeauna ne ciondanim, schimbam impresii si opinii (total) diferite, maraim printre dinti, mai ales cand suntem obosite, stresate sau cand avem de infruntat termene limita imposibile. Si totusi, in toti acesti ani, nu ne-am certat cu adevarat niciodata! De ce? Pentru ca suntem foarte diferite, dar in esenta noastra profunda stim si respectam ce inseamna politetea elementara, respectul pe care il datoram unii altora, bunatatea, altruismul, toleranta. Si da, din aceste motive si din multe altele pe care le-am construit in acesti ani, iata ca rezistam impreuna. Stiu sigur ca niciuna din noi nu ar dori sa schimbe nimic la cealalta, la aceasta relatie minunata, la modul in care ne intelegem din priviri, la felul in care privim lucrurile impreuna, la mana pe care stim cu gratie sa ne-o intindem una celeilalte cand suntem in incurcatura sau simtim ca nu mai intelegem, ca nu mai vrem, ca nu mai putem. Daca avem in fata o noua provocare, stim exact ce avem de facut fiecare pentru a o scoate la capat, avem rolurile noastre bine definite si da!, ne simtim pierdute una fara cealalta, ca si cum functionam la jumatate din potential. Uneori, chiar simplul fapt ca stim ca cealalta este la biroul de alaturi, chiar daca nu vorbim, ne ajuta sa avem idei, inspiratie, putere sa facem treaba sa mearga.

Ne-am obisnuit fiecare cu toanele celeilalte, am invatat ca ce nu intelege una sigur va intelege cealalta si va explica, stim ca atunci cand mie mi se pare greu ei i se pare usor si reciproc valabil. Stim ca unii colegi o imbratiseaza si o felicita pe una din noi de ziua celeilalte, ca ne striga pe numele celeilalte, ca ne confunda, desi nu semanam.

Asa ca am decis: hai sa ne facem un blog! Una scrie si cealalta il administreaza, bineinteles, pentru ca avem abilitati complementare! Ne dorim un blog in care sa scriem despre noi, despre experientele noastre de viata, despre locuri si oameni dragi, despre meserie si bucatareala, despre parinti si copii, despre tot ce vedem, ne place, ne impresioneaza. Cu sinceritate si cu multa toleranta. Va invitam sa ne cititi cu drag si deschidere, iar daca nu va place…pur si simplu sa nu ne mai cititi!

Va invitam sa ne fiti alaturi in acest drum!