O experienta de neuitat in insula Thassos - Scuba diving in paradisul acvatic grecesc

O aventura plina de adrenalina si senzatii tari

Odata ajunsi in vacanta mult visata, dupa ce am vizionat & testat camera, piscina, mancarea si ne-am clarificat cum e cu ofertele de shopping si entertainment, incepem sa selectam cu grija atractiile si distractiile care ne vor incanta zilele de vacanta si pe care vom avea grija sa le transpunem in poze inspirate, care vor face deliciul prietenilor de pe FB! Mai ales al celor care sunt inca la birou, chinuind vreun raport amarat, pe o vreme la 40 ⁰C, la umbra. Spre deosebire de copilaria noastra fericita, petrecuta in vremurile comunismului de aur, cand oferta era limitata la rummy, table, ping-pong, hidrobicicleta sau bicicleta dubla (daca prindeai), posibilitatile de distractie din vacantele contemporane sunt diverse si nenumarate, cu nume sofisticate, menite uneori sa te incurce, nu sa te ajute in alegerile pe care le ai de facut. 

Cine stia acum 10 - 15 ani ce e ala snorkeling? Iar de scuba diving cred ca am auzit prima oara cam tot pe atunci, fara sa fi avut vreo intentie sa ma scufund cu un intreg harnasament pe mine si in costum de neopren, in magica lume a apelor. Oricum, vara trecuta, fiind in vacanta la mare, cu sotul si familia extinsa, in minunata insula Thassos, am decis sa ne umplem o dupa-amiaza torida de august facand scuba diving. Daca a fost o idee buna sau nu, ramane sa apreciati voi!

Asadar, vreo sase persoane printre care si eu, am decis sa facem scuba diving, motiv pentru care am apelat la amabilele servicii ale unui italian indragostit de Thassos, care se mutase cu arme si bagaje acolo, traind din banutii pe care ii castiga de pe urma turistilor amatori de senzatii tari, subacvatice. Era ajutat in aceasta activitate de coechipierul sau, un rus simpatic, asa incat am pornit in aceasta aventura sub semnul “infratirii intre popoare”.

Am inceput instructajul preliminar la sediul lor,  intr-un amestec haios de engleza si italiana, deoarece era important pentru ei sa afle detalii despre noi, in vederea alegerii echipamentelor potrivite, dar si pentru a se asigura ca ne vor transmite pe durata acestei activitati toate informatiile necesare – spre exemplu, era foarte important daca era prima data pentru toata lumea sau erau in grup si persoane cu experienta. Dupa acest instructaj, am plecat cu masina si echipamentele spre locul faptei, unde se presupunea ca vom putea admira sub apa multimi de pesti si chiar caracatite. Ajunsi acolo, pe o mica plaja de-a lungul unui golfulet linistit, am inceput partea cea mai placuta: echiparea. Nici nu va puteti imagina ce poate insemna sa incerci sa te indesi intr-un costum de neopren, intr-o dupa-amiaza caniculara! Si sa-ti mai pui si niste ghetute in picioare (completarea costumatiei). Apoi, tuburile de oxigen in spate. Dupa ce ca nu puteam respira, ne-am mai trezit ca nici nu ne puteam misca prea usor, iar restul drumului, de la masina alaturi de care ne-am echipat si pana la malul apei, era un drum placut, la umbra pomilor, dar plin, plin de pietre! In plus, cand sa ajungem la locul de unde urma sa ne avantam in adancuri, am observat si o familie de nudisti, care nu s-au aratat foarte deranjati de prezenta noastra (cu siguranta nu eram primii aventurieri pe ziua respectiva!), vazandu-si in continuare de plaja la umbra (pentru ca nu mai era oricum niciun pic de soare in zona aceea).

Ma rog, fiecare cu tabieturile lui! Instructorii nostri s-au asigurat ca suntem echipati corespunzator si au trecut la instructajul de la fata locului, punctat cu multe gesturi explicative, partea cea mai frumoasa fiind aceea ca, la final, fiecare intelesese instructiunile de baza, pentru activitatea pe care urma sa o desfasuram. Si iata-ne in apa! Dupa ce am intrat putin in apa, a trebuit sa completam ce mai era necesar, pentru a patrunde in adancuri, adica sa ne punem ochelarii, labele de inot si sa introducem tubul de respirat in gura. Ok, toate ca toate, dar cand sa-mi puna ochelarii, il vad pe italian ca scuipa cu elan pe interiorul ochelarilor, apoi freaca bine cu degetul, ca sa se asigure ca “substanta” in cauza a ajuns pe toata suprafata interioara, apoi clateste in apa perechea de ochelari si hop! imi si indeasa ochelarii pe ochi si nas, de nici nu am apucat sa reactionez in vreun fel. Imi era putin rau, recunosc, dupa ce ca imi pierdusem respiratia mergend in costumul de neopren, cu tubul in spate, pe cararea plina de pietre, acum trebuia sa admir minunile naturii prin ochelarii scuipati “Italian style”. Vazandu-ma oarecum descumpanita, imi spune ca scuipa in ochelari ca sa nu se abureasca sub apa, apoi ma ia repede, ma da pe spate, imi infige labele de inot in picioare, tubul de oxigen in gura si hai, ma trage tare catre fundul apei, loc in care ar fi trebuit sa ma mentin singura, incercand sa stau ca un mormoloc, cat mai aproape de nisip. Mai usor de zis decat de facut! E tare greu sa stai asa, iar noi dadeam ca disperatii din maini si din picioare ca sa putem sa stam acolo. Pana la urma, ne-am mentinut pozitia si am pornit in mult asteptata calatorie, dupa mai bine de doua ore de la debutul aventurii. Cei doi, pe langa noi, se straduiau pe cat posibil sa ne tina aproape ca niste closti grijulii, de teama sa nu ne pierdem in adancuri ca mica sirena Ariel. Ideea e ca a fost, intr-adevar, frumos! O rara senzatie de libertate si o lume noua descoperita! La fel de adevata este ca, in acea dupa-amiaza, probabil ca (aproape) toti pestii si caracatitele isi faceau somnul de frumusete, pentru ca nu prea am avut parte de intalniri cu multi dintre acestia, dar experienta in sine merita traita.

Mai ales daca aveti norocul sa dati de cei doi simpatici instructori. Distractie placuta!