14:36:00
Mama natura - spiritualitate, echilibru si bucurie
“Offfffff!!!!!!!!!!! Nu mai vine odata vara
asta! Mami, abia astept sa vina vara!” imi spune azi-dimineata puiul meu, in
timp ce se pregatea pentru gradinita.
“Da, puiule, vine si vara, dar deocamdata
abia a venit primavara, de cateva zile!”
“Mami, cat mai este pana vine vara?”
“Pai, mai sunt trei luni, cum spuneam, abia a
inceput primavara!”
“Mami, eu vreau sa vina vara mai repede! Eu
nu mai am rabdare, nu mai poooooot! Vreau sa merg mai repede la matusa, mie imi
de dor de gaini, de rosii, de flori!”
Cat de cunoscut o fi si altor mame acest gen
de conversatie, dar la noi incep sa se poarte discutiile despre plecarea la
matusa, care locuieste intr-o zona premontana. Pe langa apartamentul de la bloc
al matusii, in satul din apropiere, se afla casa batraneasca, coltul de rai la
care viseaza copilul meu incepand de prin ianuarie-februarie, in fiecare an.
Anul acesta, fiind mai mare si avand un vocabular mai diversificat, ma bate la
cap sistematic, in fiecare dimineata. De dragul lui, am umplut pervazele cu ghivece
de flori, am cumparat o ferma de
carton pe care deja a scos-o din cutia in care o pastram si a ocupat o masa intreaga cu ea, am achizitionat toate animalele de ferma/curte posibile, de toate formele, rasele si dimensiunile. De cateva zile, plecam la gradi ba cu vacuta baltata, ba cu porcusorul roz. In fiecare an, facem liste cu ce urmeaza sa facem acolo. In anii trecuti, ne punea pe noi sa le scriem, cum spuneam, de prin ianuarie, cand incepea visarea si planificarea vacantei la tara. Acum, s-a apucat singur, ne mai cere ajutorul din cand in cand. Cand plecam, undeva prin august, cand are matusa concediu si se poate ocupa de noi, le ia cu el. Trece acolo toate activitatile pe care le planifica, apoi le bifeaza. Cules rosii – bifat, alergat gainile – bifat, vizitat cainele ciobanesc – bifat, mers la padure – bifat, adunat ouale in cosulet – bifat si tot asa, toate activitatile pe care le poate imagina un copil curios, intr-o gospodarie de tara, aflata la poalele unui deal frumos, in apropiere de padurea de conifere. Acum, avand notiunea timpului mai bine definita, ma intreaba cat planificam sa stam in vacanta la tara. De obicei, vara, planificam o vacanta mai lunga la mare, unde ii place extraordinar de mult, si o vacanta mai scurta la tara, unde ii place foarte mult – dupa cum spuneam, dar unde consideram ca “bifam” mai repede ceea ce aveam de facut! Dar nu si anul acesta! Anul acesta nici nu a fost vorba despre mare! Discutam numai despre gaini si cules de rosii! In mintea lui, curtea de la tara, casa, acareturile, cele doua gradini de legume si gradina de flori, fiecare plantuta si fiecare pasare de curte au locul lor bine stabilit. Sunt ca o harta, ca un traseu al bucuriilor de bifat. Acele bucurii care nu costa mult si care aduc sanatate, pofta de viata, dragoste pentru tot ceea ce te inconjoara. Cu alte cuvinte, bucuria de a iubi si de a avea o legatura cu natura. De a te putea deconecta de tot, pentru a te putea reconecta la energia primara a naturii. Noi, adultii, poate ca ne-am pierdut aceasta abilitate, bucuria de a intampina cu zambete si aplauze primul pom inflorit primavara si de a ne intrista la inceputul toamnei, odata cu primele frunze si castane care cad. Este in puterea noastra, a “oamenilor mari”, sa mentinem aceasta conexiune vie, iar daca cei mici inca nu si-au descoperit-o, avem datoria sa o initiem noi. Vom avea cu totii de castigat!
carton pe care deja a scos-o din cutia in care o pastram si a ocupat o masa intreaga cu ea, am achizitionat toate animalele de ferma/curte posibile, de toate formele, rasele si dimensiunile. De cateva zile, plecam la gradi ba cu vacuta baltata, ba cu porcusorul roz. In fiecare an, facem liste cu ce urmeaza sa facem acolo. In anii trecuti, ne punea pe noi sa le scriem, cum spuneam, de prin ianuarie, cand incepea visarea si planificarea vacantei la tara. Acum, s-a apucat singur, ne mai cere ajutorul din cand in cand. Cand plecam, undeva prin august, cand are matusa concediu si se poate ocupa de noi, le ia cu el. Trece acolo toate activitatile pe care le planifica, apoi le bifeaza. Cules rosii – bifat, alergat gainile – bifat, vizitat cainele ciobanesc – bifat, mers la padure – bifat, adunat ouale in cosulet – bifat si tot asa, toate activitatile pe care le poate imagina un copil curios, intr-o gospodarie de tara, aflata la poalele unui deal frumos, in apropiere de padurea de conifere. Acum, avand notiunea timpului mai bine definita, ma intreaba cat planificam sa stam in vacanta la tara. De obicei, vara, planificam o vacanta mai lunga la mare, unde ii place extraordinar de mult, si o vacanta mai scurta la tara, unde ii place foarte mult – dupa cum spuneam, dar unde consideram ca “bifam” mai repede ceea ce aveam de facut! Dar nu si anul acesta! Anul acesta nici nu a fost vorba despre mare! Discutam numai despre gaini si cules de rosii! In mintea lui, curtea de la tara, casa, acareturile, cele doua gradini de legume si gradina de flori, fiecare plantuta si fiecare pasare de curte au locul lor bine stabilit. Sunt ca o harta, ca un traseu al bucuriilor de bifat. Acele bucurii care nu costa mult si care aduc sanatate, pofta de viata, dragoste pentru tot ceea ce te inconjoara. Cu alte cuvinte, bucuria de a iubi si de a avea o legatura cu natura. De a te putea deconecta de tot, pentru a te putea reconecta la energia primara a naturii. Noi, adultii, poate ca ne-am pierdut aceasta abilitate, bucuria de a intampina cu zambete si aplauze primul pom inflorit primavara si de a ne intrista la inceputul toamnei, odata cu primele frunze si castane care cad. Este in puterea noastra, a “oamenilor mari”, sa mentinem aceasta conexiune vie, iar daca cei mici inca nu si-au descoperit-o, avem datoria sa o initiem noi. Vom avea cu totii de castigat!
Stiu ca avem copii deosebiti, ca nu mai
seaman cu cei care eram noi la varsta lor, ca sunt copiii acestor vremuri,
perfect adaptati la volum urias de informatie si la viteze fenomenale de
transmitere a acesteia. Dar sunt tot copii. Si oricate cate tablete, laptopuri,
programe de desene animate ar avea, indiferent la cate ateliere tehnice si de
creatie ar merge si orice vacante ultra all-inclusive le-am oferi, ei se vor
bucura nespus de privilegiul de a se juca in mijlocul naturii, asa cum noi am
uitat sa o facem.
Va spun din proprie experienta: duceti copiii
in natura! Va veti bucura impreuna de clipe minunate!
P.S. Sambata, 12 martie, are loc un atelier
smARTkid, pe care il recomand: Flori care cresc din bulbi, traineri: Claudia
Groza, scriitor si profesor de biolgie si Livia Lucan-Arjoca, specialist in
comunicare si scriitor.
Mult succes!
https://www.facebook.com/atelieresmartkid/?fref=photo 
OOOOF SI NOI ASTEPTAM CU NERABDARE VARA :)))))
ReplyDeleteDuceti-i in natura pe cei mici, incurajati-i sa se joace in gradina, lasati-i sa culeaga si sa observe frunze, flori, pietre. Aratati-le si numiti copacii, insectele, animalele. Acest lucru le va imbogati cunostintele despre natura si poate transforma o activitate distractiva intr-o pasiune pe termen lung.
Asa este, multumesc pentru sustinere! Aveti dreptate cand spuneti ca legatura cu natura, intelegerea acesteia, dezvolta copilul si il formeaza pentru viitor. De unde putem sa stim noi, poate chiar si pentru o viitoare meserie!
Delete